Press "Enter" to skip to content

Posts tagged as “noul cod civil”

Medierea conform noului Cod de procedură civilă

M P 0

Preambul

Despre mediere, au fost scrise o serie de lucrări, în marea lor majoritate în format online[1], la care vom face referire parțial, în cele ce urmează, însă prea puțin a fost abordată problema unor implicații procesuale ale acestei instituții în contextul intrării în vigoare a noului Cod de procedură civilă. În cele ce urmează, ne-am propus să formulăm câteva întrebări pe care practicianul dreptului și justițiabilul deopotrivă și le vor pune în viitorul apropiat și să încercăm să oferim câteva răspunsuri.

1. Mediere obligatorie versus mediere facultativă

1.1 Obiectul medierii

Pentru a determina obiectul medierii, cu alte cuvinte, cazurile în care părțile pot recurge la mediere și, dintre acestea, pe acelea în care medierea este obligatorie, trebuie să coroborăm dispozițiile art. 2 cu cele ale art. 601 din Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, modificată și completată[2].

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (5) din legea medierii, părțile pot recurge la mediere atunci când este vorba despre drepturi de care ele pot dispune. Alin. (4) al aceluiași articolexclude din obiectul medierii drepturile strict personale, cum sunt cele privitoare la statutul persoanei, precum și orice alte drepturi de care părțile, potrivit legii, nu pot dispune prin convenție sau alt mod admis de lege. Noul Cod civil[3], în dispozițiile referitoare la domeniul de aplicare a contractului de tranzacție, deși nu arată expres ce poate constitui obiect al acestuia, reglementează cazurile exceptate, acestea fiind capacitatea sau starea civilă a persoanelor, precum și drepturi de care părțile nu pot să dispună potrivit legii. Per a contrario, obiectul contractului de tranzacție îl constituie drepturi de care părțile pot dispune. Comparând conținutul textelor din cele două acte normative, constatăm cu ușurință că ele nu diferă decât sub aspectul formulării, nu și acela al reglementării.

Rezumând, părțile pot recurge la mediere ori de câte ori este vorba despre drepturi de care acestea pot dispune.

Art. 31 din legea medierii prevede că mediatorul trebuie să cunoască ce drepturi nu pot face obiectul medierii și, în cazul acestora, are obligația de a refuza medierea.

1.2. Momentul în care părțile pot recurge la mediere

Ca și în cazul tranzacției, acestea pot recurge la mediere pentru a preîntâmpina un litigiu, pentru a stinge un litigiu sau, chiar după pronunțarea unei hotărâri judecătorești sau în situația existenței unui alt titlu executoriu, pentru a conveni asupra modalității de executare a obligației cuprinsă în acesta, deci inclusiv în faza executării silite [art. 2.267 NCC, alin. (1)].

1.3. Ședința de informare obligatorie

1.3.1. Ședința de informare prealabilă introducerii cererii de chemare în judecată

Tranzactia = acord de mediere

M P 0

Acordul de mediere este actul care contine intelegerea partilor survenita in cadrul unui proces de mediere. In urma unei medieri, de cele mai multe ori, partile ajung prin negociere la o intelegere, la o rezolvare a situatiei conflictuale, intelegere care are ca scop restabilirea situatiei si a relatiei partilor, dar mai ales preintampinarea (sau stingerea) unui proces judiciar. Avantajul major al ajungerii la o solutie in cadrul unui proces de mediere este evitarea procesului judiciar cu costurile aferente. Acordul de mediere este prin urmare un contract intre partile venite la mediator, in care ele se pot obliga reciproc sa dea, sa faca, sau sa nu faca ceva, intelegand aceste obligatii in sens juridic.

Contractul de tranzactie este prevazut la art. 2.267–2.278 in Noul Cod Civil si este definit ca fiind contractul prin care partile previn sau sting un litigiu, inclusiv in faza executarii silite, prin concesii sau renuntari reciproce la drepturi ori prin transferul unor drepturi de la una la cealalta.

La fel ca si tranzactia, acordul de mediere pune capat unui litigiu, atunci cand este incheiat in timpul unui proces judiciar, si previne deschiderea unui proces, atunci cand se incheie extrajudiciar. Contractul de tranzactie ca si acordul de mediere se incheie in forma scrisa si ca urmare a unor negocieri intre parti. Negocierile din cadrul medierii pot fi renuntari la drepturi, re-esalonari, re-conditionari, obligarea la termene sau orice alta solutie pe care partile o discuta si o agreeaza impreuna.

Pentru a tranzactiona, partile trebuie sa aiba deplina capacitate de a dispune de drepturile care fac obiectul contractului (art. 2.271 Noul Cod Civil). De asemenea nu se poate tranzactiona  asupra capacitatii sau starii civile a persoanelor si nici cu privire la drepturi de care partile nu pot sa dispuna potrivit legii (art.2.268). Observam o asemanare a obiectului tranzactiei cu obiectul acordului de mediere. Medierea (un acord de mediere) vizeaza domeniile in care partile pot dispune de drepturile lor in mod liber si neingradit, prin conventie. Nu pot face obiectul medierii drepturile strict personale, cum sunt cele privitoare la statutul persoanei, precum si orice alte drepturi de care partile, potrivit legii, nu pot dispune prin conventie sau prin orice alt mod admis de lege (art. 2 alin. 4 din Legea Medierii actualizata).

Art.2.268 alin. 2 din Noul Cod Civil enunta ca