De la momentul apariției Legii nr 115/2012 ce aduce modificări Legii 192/2006 privind medierea și exercitarea profesiei de mediator ce instituie obligativitatea participării la o ședință de informare cu privire la mediere și la avantajele pe care le conferă această procedură, deși legiuitorul prevede în mod expres faptul că pentru activitatea de informare a părților mediatorul nu poate percepe onorariu, tot mai des, din tot mai multe discuții, articole și comentarii răzbate întrebarea: „Cât costă informarea gratuită?”.
Deși surprinzătoare la prima vedere și de-a dreptul contradictorie, întrebarea este pe deplin justificată. Dincolo de cuvinte, toți cei ce-și pun această problemă – potențiali beneficiari ai informării, profesioniști ai dreptului și mediatori deopotrivă – au înțeles că deși legiuitorul instituie pentru părțile unui litigiu (prezent sau viitor) obligativitatea de a se informa fără a li se pretinde un onorariu, mediatorul nu poate fi obligat să presteze această activitate în mod gratuit, fără nicio limită, chiar dacă activitatea este una de inetres public și in folosul comunității.
Cu alte cuvinte, conștienți fiind de faptul că nu poate fi obligat mediatorul să spună părților tot ce știe cu privire la mediere și că nu poate fi obligat să acorde părților tot timpul din lume, se nasc întrebări firești: care este conținutul informării, cât timp va putea acorda mediatorul pentru informarea părților cu privire la mediere și când va putea mediatorul să solicite un onorariu pentru serviciile oferite și în ce condiții.
Ca atare, fiecare dintre cei preocupați de acest fenomen se intreabă, pe bună dreptate, care sunt limitele acestei informări obligatorii, care sunt informațiile de care poate beneficia o parte fără a plăti un onorariu, când poate mediatorul solicita onorariul și pentru ce anume?