Press "Enter" to skip to content

Posts tagged as “Plangerea prealabila”

Infracțiunea de lovire și amenintare la mediator

M P 0

Pe raza sectiei de politie este înregistrată o plângere încadrată de organele de cercetare penală la fapta de amenințare, lovire și alte violențe cu zero zile de îngrijiri medicale. Victima…

Impacare la mediator pentru lovire sau alte violente

M P 0

Medierea pentru lovire sau alte violente Stresul cotidian, mediul neprielnic, sau o educatie masculina excesiva pot fi numai o parte din cauzele ce pot face ca oameni de la care…

Institutia MEDIERII in Noul Cod de Procedura Penala

M P 0

Cazurile in care se impiedica punerea in miscare si exercitarea actiunii penale 

a) fapta nu există;   (1) Acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare, iar când a fost pusă în mişcare nu mai poate fi exercitată dacă:

b) fapta nu este prevăzută de legea penală ori nu există probe că o persoană a săvârşit o infracţiune;

c) există o cauză justificativă sau de neimputabilitate;

d) lipseşte plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă condiţie prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mişcare a acţiunii penale;

e) a intervenit amnistia sau prescripţia, decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică;

f)  a fost retrasă plângerea prealabilă în cazul infracţiunilor pentru care  retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, ori a fost încheiat un acord de mediere în condiţiile legii;

g) există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege;

h) există autoritate de lucru judecat;

i)  a intervenit un transfer de proceduri către un alt stat, potrivit legii.

Tranzactia, medierea si recunoasterea pretentiilor civile

   (1) În cursul procesului penal, cu privire la pretenţiile civile, inculpatul, partea civilă şi partea responsabilă civilmente pot încheia o tranzacţie sau un acord de mediere, potrivit legii.

(2) Inculpatul, cu acordul părţii responsabile civilmente, poate recunoaşte, în tot sau în parte, pretenţiile părţii civile.

(3) În cazul recunoaşterii pretenţiilor civile, instanţa obligă la despăgubiri în măsura recunoaşterii. Cu privire la pretenţiile civile nerecunoscute, părţile pot administra probe.

Drepturile persoanei vatamate

Sesizarea organelor de urmarire penala conform Noului Cod de Procedura Penala (feb 2014)

M P 0

Pentru a veni in intampinarea cererilor cititorilor privitor la modul de a sesiza organele de urmarire penala conform noilor reguli instituite de Noul Cod de Procedura Penala (feb 2014), in acest articol va prezentam noile prevederi referitoare la plangerea penala si sesizarea organelor de urmarire penala, precum si regulile privind impacarea si retragerea plangerii prealabile. Articolele si regulile prezentate nu se aplica doar criminalitatii informatice, fiind aplicabile oricarei plangeri si sesizari a organelor de urmarire penala, indiferent de fapta semnalata.

Regulile se regasesc in Codul de Procedura Penala, Partea speciala, Titlul I - urmarirea penala, in Capitolul 2 - Sesizarea organelor de urmarire penala.

  • Conform Art. 288 - organul de urmarire penala este sesizat prin "plângere sau denunţ, prin actele încheiate de alte organe de constatare prevăzute de lege ori se sesizează din oficiu", la infractiunile la care este necesara plangerea prealabila sau sesizarea din partea altor organe neputandu-se pune in miscare actiunea penala in lipsa acestora.
  •  Art. 289 - Plângerea
    (1) Plângerea este încunoştinţarea făcută de o persoană fizică sau juridică, referitoare la o vătămare ce i s-a cauzat prin infracţiune.
    (2) Plângerea trebuie să cuprindă:
    - numele,
    - prenumele,
    - codul numeric personal,
    - calitatea şi domiciliul petiţionarului
    ori, pentru persoane juridice,
    - denumirea,
    - sediul,
    - codul unic de înregistrare,
    - codul de identificare fiscală,
    - numărul de înmatriculare în registrul comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice
    - şi contul bancar,
    - indicarea reprezentantului legal ori convenţional,- descrierea faptei care formează obiectul plângerii,
    - precum şi indicarea făptuitorului 
    - şi a mijloacelor de probă, dacă sunt cunoscute.(3) Plângerea se poate face personal sau prin mandatar. Mandatul trebuie să fiespecial, iar procura rămâne ataşată plângerii.
    (4) Dacă este făcută în scris, plângerea trebuie semnată de persoana vătămată sau de mandatar.

    (5) Plângerea în formă electronică îndeplineşte condiţiile de formă numai dacă estecertificată prin semnătură electronică, în conformitate cu prevederile legale.

    (6) Plângerea formulată oral se consemnează într-un proces-verbal de către organul care o primeşte.

    (7) Plângerea se poate face şi de către unul dintre soţi pentru celălalt soţ sau de către copilul major pentru părinţi. Persoana vătămată poate să declare că nu îşi însuşeşte plângerea.

    (8) Pentru persoana lipsită de capacitatea de exerciţiu, plângerea se face de reprezentantul său legal. Persoana cu capacitate de exerciţiu restrânsă poate face plângere cu încuviinţarea persoanelor prevăzute de legea civilă. În cazul în care făptuitorul este persoana care reprezintă legal sau încuviinţează actele persoanei vătămate, sesizarea organelor de urmărire penală se face din oficiu.

    (9) Plângerea greşit îndreptată la organul de urmărire penală sau la instanţa de judecatăse trimite, pe cale administrativă, organului judiciar competent.

    (10) În cazul în care plângerea este întocmită de către o persoană care locuieşte pe teritoriul României, cetăţean român, străin sau persoană fără cetăţenie, şi prin aceasta se sesizează săvârşirea unei infracţiuni pe teritoriul unui alt stat membru al Uniunii Europene, organul judiciar este obligat să primească plângerea şi să o transmită organului competent din ţara pe teritoriul căreia a fost comisă infracţiunea. Regulile privind cooperarea judiciară în materie penală se aplică în mod corespunzător.

V-ar mai putea interesa si:

Ce pret are medierea penala?

Acord de mediere dosar penal

Mediator penal Curtea de Apel Bucuresti

  • Art. 290 - Denunţul
    (1) Denunţul este încunoştinţarea făcută de către o persoană fizică sau juridică despre săvârşirea unei infracţiuni.
    (2) Denunţul se poate face numai personal, dispoziţiile art. 289 alin. (2), (4) - (6) şi (8) - (10) aplicându-se în mod corespunzător.
  • Art. 291 - Sesizările făcute de persoane cu funcţii de conducere şi de alte persoane
    (1) Orice persoană cu funcţie de conducere în cadrul unei autorităţi a administraţiei publice sau în cadrul altor autorităţi publice, instituţii publice ori al altor persoane juridice de drept public, precum şi orice persoană cu atribuţii de control, care, în exercitarea atribuţiilor lor, au luat cunoştinţă de săvârşirea unei infracţiuni pentru care acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu, sunt obligate să sesizeze de îndată organul de urmărire penală şi să ia măsuri pentru ca urmele infracţiunii, corpurile delicte şi orice alte mijloace de probă să nu dispară.
    (2) Orice persoană care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autorităţile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu de interes public, care în exercitarea atribuţiilor sale a luat cunoştinţă de săvârşirea unei infracţiuni pentru care acţiunea penală se pune în mişcare din oficiu, este obligată să sesizeze de îndată organul de urmărire penală.[....]
  • Secţiunea a 2-a
    Plângerea prealabilă