Press "Enter" to skip to content

Posts tagged as “procedura de mediere”

Mediere pentru violarea vietii private

M P 0

Infracţiunile ce aduc atingere domiciliului şi vieţii private pot fi găsite în noul Cod Penal (NCP) în Partea Specială, Titlul I, Cap. IX, art. 224-227, acestea fiind următoarele:  Violarea de domiciliu (art. 224), Violarea sediului profesional (art. 225), Violarea vieţii private (art. 226) şi Divulgarea secretului profesional (art. 227).

Pe lângă incriminarea tradiţională a infracţiunii de violare de domiciliu (asupra căreia nu vom insista în prezentul articol, întrucât aceasta îşi păstrează aproape în totalitate conţinutul constitutiv din vechiul Cod Penal), au fost consacrate câteva infracţiuni noi (violarea de domiciliu şi violarea vieţii private), menite să acopere un vid de reglementare şi să ofere un răspuns la noile forme de lezare sau periclitare a valorilor sociale care formează obiectul Capitolului IX din NCP. De asemenea, infracţiunea de divulgare a secretului profesional a fost reformulată de către legiuitor.
Aşadar, în acest articol (format din două părţi) ne-am propus să prezentăm noutăţile în materia infracţiunilor ce aduc atingere domiciliului şi vieţii private. Mai concret, să prezentăm câteva aspecte legate de violarea sediului profesional, violarea vieţii private şi divulgarea secretului profesional. De asemenea, vom prezenta şi modul în care infracţiunile ce aduc atingere domiciliului şi vieţii private (în unele cazuri) pot fi soluţionate pe calea medierii.

III) Infracţiunea de divulgare a secretului profesional

 

Aşa cum s-a arătat şi în expunerea de motive a NCP, infracţiunea de divulgare a secretului profesional a fost reformulată, ea având pe viitor incidenţă doar cu privire la elemente de care cel ţinut să păstreze secretul a luat cunoştinţă cu consimţământul persoanei vizate de aceste date, fie că i-au fost încredinţare nemijlocit (spre exemplu, confesiunea făcută preotului, datele încredinţate avocatului de către client etc.), fie că le-a constatat în virtutea profesiei sau funcţiei, cu consimţământul celui în cauză (aşa cum se întâmplă în cazul medicului care efectuează investigaţii privind starea de sănătate a pacientului).
Divulgarea datelor de altă natură (informaţii nepublice, secrete de serviciu etc.) face obiectul unor incriminări distincte, în capitolul privitor la infracţiunile de serviciu.
Potrivit art. 227 alin. 1 din NCP, constituie infracţiunea de divulgare a secretului profesional divulgarea, fără drept, a unor date sau informaţii privind viaţa privată a unei persoane, de natură să aducă un prejudiciu unei persoane, de către acela care a luat cunoştinţă despre acestea în virtutea profesiei ori funcţiei şi care are obligaţia păstrării confidenţialităţii cu privire la aceste dateInfracţiunea se pedepseşte cu închisoare de la trei luni la trei ani sau cu amendă.
Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

IV) Posibilitatea soluţionării litigiilor referitoare la infracţiunile ce aduc atingere domiciliului şi vieţii private prin mediere

Cat costa informarea gratuita despre mediere ?

M P 0

De la momentul apariției Legii nr 115/2012 ce aduce modificări Legii 192/2006 privind medierea și exercitarea profesiei de mediator ce instituie obligativitatea participării la o ședință de informare cu privire la mediere și la avantajele pe care le conferă această procedură, deși legiuitorul prevede în mod expres faptul că pentru activitatea de informare a părților mediatorul nu poate percepe onorariu, tot mai des, din tot mai multe discuții, articole și comentarii răzbate întrebarea: „Cât costă informarea gratuită?”.

Deși surprinzătoare la prima vedere și de-a dreptul contradictorie, întrebarea este pe deplin justificată. Dincolo de cuvinte, toți cei ce-și pun această problemă – potențiali beneficiari ai informării, profesioniști ai dreptului și mediatori deopotrivă – au înțeles că deși legiuitorul instituie pentru părțile unui litigiu (prezent sau viitor) obligativitatea de a se informa fără a li se pretinde un onorariu, mediatorul nu poate fi obligat să presteze această activitate în mod gratuit, fără nicio limită, chiar dacă activitatea este una de inetres public și in folosul comunității.

Cu alte cuvinte, conștienți fiind de faptul că nu poate fi obligat mediatorul să spună părților tot ce știe cu privire la mediere și că nu poate fi obligat să acorde părților  tot timpul din lume, se nasc întrebări firești: care este conținutul informării,  cât timp va putea acorda mediatorul pentru informarea părților cu privire la mediere și când va putea mediatorul să solicite un onorariu pentru serviciile oferite și în ce condiții.

Ca atare, fiecare dintre cei preocupați de acest fenomen se intreabă, pe bună dreptate, care sunt limitele acestei informări obligatorii, care sunt informațiile de care poate beneficia o parte fără a plăti un onorariu, când poate mediatorul  solicita onorariul și pentru ce anume?

Dispozitii privind medierea in Legea notarilor publici

M P 0

LEGE nr. 77 din 1 iunie 2012 pentru modificarea şi completarea Legii notarilor publici şi a activitãţii notariale nr. 36/1995, conține câteva dispoziții privitoare la procedura de mediere așa cum este ea prevăzută de Legea 192/2006 privind medeiera și organizarea profesiei de mediator.

Iată care sunt dispozițiile:

Articolul 44, alineatul (2) se modificã şi va avea urmãtorul cuprins:
“(2) Înscrisurile redactate de pãrţi, de reprezentanţii lor legali sau convenţionali ori, dupã caz, acordurile de mediere vor fi verificate cu privire la îndeplinirea condiţiilor de fond şi formã, notarul public putându-le aduce modificãrile şi completãrile corespunzãtoare, cu acordul pãrţilor.

La articolul 44, dupã alineatul (2) se introduce un nou alineat, alineatul (2^1), cu urmãtorul cuprins:
“(2^1) Pentru autentificarea unui acord de mediere, pãrţile din acord se prezintã personal sau prin reprezentant legal ori prin reprezentant convenţional în baza unei procuri autentice, în vederea semnãrii în faţa notarului public şi îndeplinirii tuturor condiţiilor de fond şi de formã prevãzute de lege.

Ce se schimbă față de vechea reglementare?

Sedinta de informare privind medierea – OBLIGATORIE, dar GRATUITA!

M P 0

Din 9 Ianuarie 2013, potrivit art. 2 din Legea nr. 192/2006 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 115/2012, daca legea nu prevede altfelpartile, persoane fizice sau persoane juridice, sunt obligate sa participe la sedinta de informare privind medierea, inclusiv dupa declansarea unui proces in fata instantelor competente, in vederea solutionarii pe aceasta cale a conflictelor in materie civila, de familie, in materie penala, precum si in alte materii, in conditiile prevazute de prezenta lege. Dispozitiile art. 182 alin. (1) pct. 1 lit. e) din Codul de procedura civila raman aplicabile in mod corespunzator.

Mediatorul autorizat Mihaela Magdalena Huma ne-a lămurit în ceea ce priveste sedinta de informare referitoare la mediere. In opinia ei, participarea la sedinta de informare este o obligatie procesuala a partilor, si nu o procedura prealabila cum gresit a fost catalogata uneori.

Medierea este o metoda alternativa de solutionare a litigiilor pe cale amiabila, cu ajutorul unei persoane specializate in calitate de mediator.

Aceasta nu inseamna ca partile vor fi obligate sa parcurga toata procedura medierii inainte de declansarea unui proces, ci doar la o sedinta de informare cu privire la posibilitatile de mediere a conflictului. Procesul nu va putea incepe, respectiv continua, fara parcurgerea acestei etape, in cadrul careia mediatorul va informa partile cu privire la procedura de mediere, efectele acesteia si regulile aplicabileexplicandu-le beneficiile acesteia in raport cu situatia concreta, astfel incat acestea sa poata lua o decizie in cunostinta de cauza daca vor sau nu sa urmeze procedura medierii. Mediatorul are obligatia sa dea orice explicatii partilor cu privire la activitatea de mediere, pentru ca acestea sa inteleaga scopul, limitele si efectele medierii, in special asupra raporturilor ce constituie obiectul conflictului.

In primul rand, partile aflate in conflict vor trebui sa-si aleaga un mediator care sa le faca informarea cu privire la posibilitatile de solutionare a conflictului pe calea medierii. Informarea se face de acelasi mediator pentru toate partile implicate, in sesiune comuna sau separata. Partile sunt libere sa decida daca aleg sa intre in mediere sau nu cu acelasi mediator cu care au facut informarea.

Informarea cu privire la mediere este obligatorie in litigiile ce pot face, potrivit legii, obiect al medierii sau al altei forme alternative de solutionare a conflictelor, partile si/sau partea interesata, dupa cazsunt tinute sa faca dovada ca au participat la sedinta de informare cu privire la avantajele medierii, in urmatoarele materii:

MEDIEREA PE PAGINILE BIBLIEI

M P 0

Dr. Awwad Riad- mediator autorizat
În minutele ce urmează vom face o călătorie în timp, prin intermediul celei mai vechi cărţi şi vom asista la primele procese de mediere din lume. Ţinând cont că procedura de mediere a fost introdusă în România doar de acum câţiva ani(2006), pare ciudat şi imposibil să găsim informaţii cu privire la un subiect atât de actual, nou am putea spune, în surse vechi de aproape 6000 de ani.
Dex-ul ne oferă două sinonime pentru mediere: mijlocire şi intermediere. Primul dintre ele ne este de folos, deoarece se întâlneşte în Biblie de minim 14 ori.

1. AVRAAM mijloceşte pentru Sodoma. (Geneza 18:20-26)
20 Şi Domnul a zis: „Strigătul împotriva Sodomei şi Gomorei s-a mărit, şi păcatul lor într-adevăr este nespus de greu.
21 De aceea Mă voi coborî acum să văd dacă în adevăr au lucrat în totul după zvonul venit până la Mine; şi dacă nu va fi aşa, voi şti.”
22 Bărbaţii aceia s-au depărtat şi au plecat spre Sodoma. Dar Avraam stătea tot înaintea Domnului.
23 Avraam s-a apropiat şi a zis: „Vei nimici Tu oare şi pe cel bun împreună cu cel rău?
24 Poate că în mijlocul cetăţii sunt cincizeci de oameni buni: îi vei nimici oare şi pe ei şi nu vei ierta locul acela din pricina celor cincizeci de oameni buni, care sunt în mijlocul ei?
25 Să omori pe cel bun împreună cu cel rău, aşa ca cel bun să aibă aceeaşi soartă ca cel rău, departe de Tine aşa ceva! Departe de Tine! Cel ce judecă tot pământul nu va face oare dreptate?”
26 Şi Domnul a zis: „Dacă voi găsi în Sodoma cincizeci de oameni buni în mijlocul cetăţii, voi ierta tot locul acela din pricina lor.”
27 Avraam a luat din nou cuvântul şi a zis: „Iată, am îndrăznit să vorbesc Domnului, eu care nu sunt decât praf şi cenuşă.
28 Poate că din cincizeci de oameni buni vor lipsi cinci: pentru cinci, vei nimici Tu oare toată cetatea?” Şi Domnul a zis: „N-o voi nimici, dacă voi găsi în ea patruzeci şi cinci de oameni buni.”
29 Avraam I-a vorbit mai departe şi a zis: „Poate că se vor găsi în ea numai patruzeci de oameni buni.” Şi Domnul a zis: „N-o voi nimici pentru cei patruzeci.”
30 Avraam a zis: „Să nu Te mânii, Doamne, dacă voi mai vorbi. Poate că se vor găsi în ea numai treizeci de oameni buni.” Şi Domnul a zis: „N-o voi nimici, dacă voi găsi în ea treizeci de oameni buni.”
31 Avraam a zis: „Iată, am îndrăznit să vorbesc Domnului. Poate că se vor găsi în ea numai douăzeci de oameni buni.” Şi Domnul a zis: „N-o voi nimici, pentru cei douăzeci.”
32 Avraam a zis: „Să nu Te mânii, Doamne, dacă voi mai vorbi numai de data aceasta. Poate că se vor găsi în ea numai zece oameni buni.” Şi Domnul a zis: „N-o voi nimici, pentru cei zece oameni buni.”
Iată prima mediere încheiată cu succes. Avraam este un bun negociator şi reuşeşte să-l convingă pe Dumnezeu să cruţe cetatea, dacă în ea se vor găsi doar 10 oameni buni. Din păcate, nu s-au găsit nici măcar 10. De asemenea, ca un bun orator, la fiecare interpelare înainte de a-şi înainta cererea îşi cere scuze pentru îndrăzneala de a insista.
2. MOISE (Exod 32:7-14)
7 Domnul a zis lui Moise: