Press "Enter" to skip to content

Posts tagged as “sedinta de informare”

Medierea conform noului Cod de procedură civilă

M P 0

Preambul

Despre mediere, au fost scrise o serie de lucrări, în marea lor majoritate în format online[1], la care vom face referire parțial, în cele ce urmează, însă prea puțin a fost abordată problema unor implicații procesuale ale acestei instituții în contextul intrării în vigoare a noului Cod de procedură civilă. În cele ce urmează, ne-am propus să formulăm câteva întrebări pe care practicianul dreptului și justițiabilul deopotrivă și le vor pune în viitorul apropiat și să încercăm să oferim câteva răspunsuri.

1. Mediere obligatorie versus mediere facultativă

1.1 Obiectul medierii

Pentru a determina obiectul medierii, cu alte cuvinte, cazurile în care părțile pot recurge la mediere și, dintre acestea, pe acelea în care medierea este obligatorie, trebuie să coroborăm dispozițiile art. 2 cu cele ale art. 601 din Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, modificată și completată[2].

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (5) din legea medierii, părțile pot recurge la mediere atunci când este vorba despre drepturi de care ele pot dispune. Alin. (4) al aceluiași articolexclude din obiectul medierii drepturile strict personale, cum sunt cele privitoare la statutul persoanei, precum și orice alte drepturi de care părțile, potrivit legii, nu pot dispune prin convenție sau alt mod admis de lege. Noul Cod civil[3], în dispozițiile referitoare la domeniul de aplicare a contractului de tranzacție, deși nu arată expres ce poate constitui obiect al acestuia, reglementează cazurile exceptate, acestea fiind capacitatea sau starea civilă a persoanelor, precum și drepturi de care părțile nu pot să dispună potrivit legii. Per a contrario, obiectul contractului de tranzacție îl constituie drepturi de care părțile pot dispune. Comparând conținutul textelor din cele două acte normative, constatăm cu ușurință că ele nu diferă decât sub aspectul formulării, nu și acela al reglementării.

Rezumând, părțile pot recurge la mediere ori de câte ori este vorba despre drepturi de care acestea pot dispune.

Art. 31 din legea medierii prevede că mediatorul trebuie să cunoască ce drepturi nu pot face obiectul medierii și, în cazul acestora, are obligația de a refuza medierea.

1.2. Momentul în care părțile pot recurge la mediere

Ca și în cazul tranzacției, acestea pot recurge la mediere pentru a preîntâmpina un litigiu, pentru a stinge un litigiu sau, chiar după pronunțarea unei hotărâri judecătorești sau în situația existenței unui alt titlu executoriu, pentru a conveni asupra modalității de executare a obligației cuprinsă în acesta, deci inclusiv în faza executării silite [art. 2.267 NCC, alin. (1)].

1.3. Ședința de informare obligatorie

1.3.1. Ședința de informare prealabilă introducerii cererii de chemare în judecată

Suspendarea procesului de judecător pentru neparcurgerea sedinței de mediere

M P 0

Obligativitatea parcurgerii unei sedinte de informare privind medierea de catre partile unui litigiu intra in vigoare incepand cu 15.02.2013.

Sedinta de informare privind medierea este dispusa justitiabililor de catre legiuitor in “vederea solutionarii prin mediere” a litigiilor acestora. Sedinta de informare este gratuita pentru parti deoarece se desfasoara in afara procesului de mediere propriu-zis. Mediatorul poate percepe onorariu doar pentru activitatea din procesul de mediere, proces care incepe in toate cazurile dupa parcurgerea sedintei de informare, moment in care partile decid daca aleg medierea, in caz afirmativ semnandu-se contractul de mediere, in caz contrar dand partilor un Certificat de Informare.

In cadrul sedintei de pregatire a medierii, mediatorul explica partilor ce inseamna in fapt procesul de mediere, rolul partilor, rolul mediatorului, avantajele si beneficiile medierii in cazul lor, valoarea juridica a acordului de mediere in cazul ajungerii la o solutie, regulile de procedura in mediere, principiile fundamentale in mediere. Toate aceste aspecte au loc in urma si in baza unei analize a conflictului partilor, analiza facuta de mediator impreuna cu toate partile conflictului, atat pentru a se respecta principiile de neutralitate si impartialitate, dar mai ales pentru o intelegere concreta a beneficiilor utilizarii acestei proceduri in conflictul lor.

Medierea nu este obligatorie, partile putand alege, dupa sedinta de informare – ori medierea, ori instanta de judecata, ori calea arbitrajului, ori alta metoda pe care ei o considera eficienta in cazul lor. Caracterul voluntar al medierii este fundamental procesului de mediere. Nimeni nu poate fi obligat – ca in mod voluntar sa ajunga la o solutie amiabila cu partea care este in litigiu, este un nonsens.

Obligatii privind activitatea judecatorului pe parcursul procesului civil, in ceea ce priveste medierea, sunt prevazute in art. 7 alin. 2, art. 21 alin. 1 si 2, art. 227 si art. 242 din NCPC, in art. 2, 6 si 60 indice 1 din Legea 192/2006 – Legea Medierii actualizata, cat si in art. 5 din Directiva Parlamentului European nr. 52/2008.

Dispozitii prezente in Noul Cod de Procedura Civila:

Informarea despre la mediere în cauzele de divorț

M P 0

In cauzele de divort, sotul invitat la mediere nu va mai putea refuza invitatia deoarece risca sa-i fie respinsa cererea de divort, fie ca este depusa ca actiune principala, fie reconventionala.

Efectele informarii in cauzele de divort

Potrivit recentelor modificari legislative, sotii sunt obligati sa participe, in prealabil, la o sedinta de informare cu privire la mediere. Daca unul din soti nu participa la informare sau refuza invitatia din partea celuilalt sot, va fi sanctionat prin respingerea cererii sale ca inadmisibila.

Potrivit OUG 90/2012, in procesele de divort ce au fost declansate dupa 21 decembrie 2012 partile vor fi obligate sa faca dovada participarii la sedinta de informare cu privire la mediere, daca au termen incepand cu 1 februarie 2013 (ordonantele de urgenta ale Guvernului intra in vigoare la data publicarii in Monitorul Oficial, sub conditia depunerii lor prealabile la Camera Parlamentului competenta sa fie sesizata,  dovada participarii la sedinta de informare trebuie depusa in toate dosarele declansate dupa data de 21 decembrie 2012 – data publicarii in Monitorul Oficial:  M.Of. nr. 878/21 dec. 2012).

De regula, dovada participarii la informare se face prin depunerea ei la dosar, odata cu actiunea sau pana la primul termen stabilit de instanta. In caz contrar, instanta va aplica sanctiunile impuse de lege: inadmisibilitatea actiunii pentru reclamant si amenda pentru parat. Daca informarea nu se realizeaza pana la acest prim termen, instanta va stabili un nou termen in care partile sa poata participa la sedinta de informare.

In cauzele de divort, cunoscut fiind faptul ca