Press "Enter" to skip to content

Posts tagged as “Tudorina Mihai”

Violul și medierea penală

M P 0

De la 1 februarie urmează să se aplice o lege care introduce posibilitatea medierii în cazurile penale, de la furt la agresiuni fizice și sexuale. Ședința de mediere ar putea fi făcută împreună cu agresorul, căruia victima poate să îi ceară de la scuze la bani drept despăgubire – evitându-se astfel să se mai ajungă la plângeri penale și procese; în acest fel s-ar mai aerisi sălile de judecată care nu mai fac față solicitărilor. Așa a sunat principalul argument al celor care susțin legea cu pricina.

În mod previzibil, noua lege, inițiată de liberala Alina Gorghiu, a produs un val de critici la nivelul societății civile și al mass-media, care au respins propunerea catalogând-o drept aberantă. Criticile sunt îndreptăţite la prima vedere, dar, după o analiză mai atentă, tot scandalul dintre suporterii legii şi criticii acesteia pare un dialog din teatrul absurdului.

Problema nu este că noua lege face posibilă „cumpărarea” nevinovăției și pune un preț pe viol. Nici criticile de „neconstituționalism” aruncate fără argumente nu se apropie mai mult de miza problemei.

Problema reală este obligativitatea acestei medieri: dacă există obligativitate e de rău, dacă nu, poate fi de bine. Din nefericire, lucrurile sunt ambigue: deputata liberală care a iniţiat legea îmi spune că „victima nu este obligată nicio secundă să parcurgă şedința de informare şi nici să aleagă medierea”, în vreme ce purtătoarea de cuvânt a Consiliului Naţional de Mediere susţine că şedinţa de informare va fi obligatorie de la 1 februarie.

Dar să luăm pe rând criticile şi argumentele în favoarea legii.

Acuza de mercantilizare şi beneficiile medierii

Este la fel de greșit să excluzi posibilitatea medierii și să îi dai caracter obligatoriu, chiar dacă la prima vedere pare că medierea pune un preţ pe viol (după cum spuneam, victima poate pretinde scuze sau bani în schimbul retragerii plângerii). Ambele abordări pornesc de la premisa că tu știi ce este mai bine pentru individul afectat – ceea ce poate deschide calea abuzurilor diverse.

Mai mult, dacă analizăm conceptul din spatele ideii de mediere vedem că el are în centru interesul cetăţeanului şi al comunităţii. Medierea între victimă și agresor provine din ceea ce se numește restorative justice (RJ, justiţie restaurativă), îmi atrage atenția Tudorina Mihai. Pe scurt, RJ își propune să implice în procesul dreptății mai mult cetățenii și mai puțin statul. Unul dintre modurile de a face asta este să pui victima față în față cu agresorul, într-un mediu sigur și în prezența unui mediator. În felul acesta, spun susținătorii acestui tip de justiție, acuzatul își recunoaște vina și înțelege mai bine răul pe care l-a făcut, rata de recidivă fiind redusă. Totodată, victima e la rândul ei mai avantajată, fiindcă cere ce crede de cuviință pentru a compensa măcar parțial răul făcut. Dacă în România poate solicita scuze sau bani, în SUA victima poate avea mai multe pretenţii, cum ar fi, spre exemplu, ca agresorul să se mute în alt cartier.

Unele studii arată că

Despre mediere, informare și viol.

M P 0

Noua ordonanță de urgență privind legea medierii a adus această problemă în atenția opiniei publice feministe. Opuși de principiu medierii în cazul de viol (pentru că agresorul scapă) mai mulți feminiști și feministe s-au îngrijorat cu atât mai mult văzând că informarea despre mediere ar putea fi obligatorie. Pe de altă parte declarațiile Consiliului de Mediere nu au făcut nimic pentru a liniști aceste temeri. Dimpotrivă, prin lipsa lor de sensibilitate au îngrijorat și persoane care, precum subsemnatul, nu simpatizează neapărat cu feminismul militant.

În dezbaterea noastră punctul de vedere feminist a fost reprezentat de Tudorina Mihai– găsiți un articol reprezentativ pentru poziția ei aiciLaura Ștefănuț în schimb crede că medierea este oportună întrucât măcar oferă un cadru mai sigur pentru un proces care se desfășura informal și până acum. Cristi Danileț mai vechi promotor al medierii în sistemul juridic susține că totul este o mare neînțelegere alimentată de o confuzie procedurală.

Nu am prescurtat agresiv textul dezbaterii, argumentele juridice nefiind punctul tare al zonei mele de competență. În schimb mi s-a părut util să creez un rezumat. Iată-l:

Înainte de medierea formală (2008+) a existat medierea informală (Danileț, Ștefănuț): dacă victima era recompensată cumva de agresor ea își putea retrage plângerea iar acțiunea înceta. Domnul Danileț a fost chiar insistent în a sublinia că aceste reguli datează din… 1968. În cazul specific al violului, (1) medierea este facultativă dar (2) informarea este obligatorie. Totuși (3) această obligație nu are și o sancțiune corespunzătoare care să o acompanieze (Danileț) și, în același timp, (4) acțiunea victimei nu va putea fi respinsă pe motive procedurale dacă refuză informarea (Danileț, confirmare explicită după dezbatere). Problema apare în momentul în care ne gândim cum este tratată victima pe culoarele Justiției. Aici participanții au căzut cu toții de acord că sistemul nu este pregătit să trateze victimele în mod protector și decent. Nu doar în mediere ci și în procedura curentă.

Avem, deci, o problemă. Cum procedăm? Cristi Danileț, Laura Ștefănuț și (ultimul pe listă) eu am susținut, cu grade diferite de entuziasm, că nu Legea Medierii trebuie modificată în primul rând ci corpul mediatorilor pregătit și monitorizat. Tudorina Mihai, în schimb, crede că nu este nevoie, într-un lanț procedural care deja defavorizează victima, să mai adăugăm încă o verigă de aceeași calitate discutabilă.

*

Andrei Tiut: Mulțumesc tuturor de participare. Să vorbim întâi despre utilitatea medierii în cazurile de viol, fără a intra în detaliile legii. Au existat voci care sugerează că numărul violurilor ar putea crește dacă violatorul „scapă basma curată”. Domule Danileț, dacă cunoașteți, care sunt statisticile și analizele care au luate în considerare de inițiatorii legii?