Legea Medierii permite negocierea unor intelegeri intre faptuitor si victima sa prin intermediul mediatorului, persoana indrituita sa poarte discutii cu aceste persoane pentru a pune capat diferendului dintre ei, diferend generat de fapta penala. In urma medierii penale, posibila si accesata in cele mai multe cazuri la infractiunile contra patrimoniului (furt, inselaciune, distrugere), faptuitorul isi da concursul in repararea pagubei suferite de persoana vatamata. Cu alte cuvinte – din proprie initiativa si nefortat de nimeni – faptuitorul pune la dispozitia persoanei vatamate prejudiciul material si daune morale, in functie de caz si de solicitarile acesteia din urma.
Legea Medierii vine ca o garantie si o siguranta pentru persoana vatamata. Garantie, pentru ca mediatorul este investit cu increderea ei si astfel medierea se poate desfasura doar cu acordul ei dupa ce cunoaste mediatorul, abilitatile lui si efectele medierii cazului respectiv, deci dupa ce mediatorul se face cunoscut in fata ei si ii da explicatiile necesare privind actul de mediere. Astfel, persoana vatamata afla ca are posibilitatea recuperarii prejudiciului in timp record de la inculpat, are posibilitatea solicitarii de daune morale de la acesta, are posibilitatea solicitarii altor pretentii, mediatorul fiind interpusul autorizat de lege sa poarte discutiile si negocierea intelegerii dintre ei. Negocierea intelegerii si termenii finali ai intelegerii nu se rezuma doar la bani. Intelegerea poate contine o iertare pur si simpla, plata prejudiciului material, plata de daune morale, plata prejudiciului material plus daune morale, scuze publice, plata unei sume catre o institutie de caritate, plata unei sume simbolice si publicitatea platii etc.
Dincolo de aceste aspecte obiective, mediatorul are un rol si in latura subiectiva a conflictului generat de fapta penala. Mediatorul are rolul de a lamuri anumite aspecte alte faptei, aspecte ce ii trezesc persoanei vatamate amintiri, nelinisti, stari de angoasa, datorita neclaritatii lor, ori datorita unei interpretari difuze. De exemplu, in cadrul medierii unei inselaciuni, persoana vatamata mi-a spus ca, in timpul cand i se luau banii din casa, inculpatul avea in mana dreapta un servetel si ea nu stia daca in acel servetel avea sau nu un cutit sau un pistol. Acest lucru a trezit in mintea persoanei vatamate o neliniste profunda, se gandea la faptul ca ar fi putut fi victima unei agresiuni sau chiar ucideri, si, la aproximativ un an de la data faptei penale, ea inca avea cosmaruri cu acest incident legat de aceasta nedumerire. Mi-a spus de acest lucru si in sesiunea urmatoare avuta cu inculpatul i-am cerut detalii despre servetel, acesta spunand ca era doar o masura de protectie privind amprentele si ca nu avea nimic in mana, nici cutit, nici pistol, nici alt obiect. I-am transmis persoanei vatamate ca faptuitorul nu avea niciun obiect in mana, ci doar servetelul pentru a nu lasa amprente si ca nu a avut niciodata intentia de a o lovi sau agresa. Lamurirea acestui aspect in mediere a dus la o linistire a persoanei vatamate in aceasta privinta. Personal, consider ca in urma acestei medieri, dupa discutarea si altor aspecte conflictuale, persoana vatamata si-a recuperat din handicapul psihic suferit in urma faptei.