Press "Enter" to skip to content

Violul, Medierea și Apocalipsele din presa românească

M P 0

Apropierea datei de 1 februarie 2012, stabilită prin Ordonanța de urgență 90 din 2012, ca termen de intrare în vigoare a prevederilor articolului 60(1) din Legea 192/2006 privind medierea – modificată și completată – stârnește reacții diverse, cum e și firesc în momentele de transformări legislative cu impact important în societate.

Din păcate, din cauze pe care nu merită să le analizez aici, în ultimele două zile, pe canale media naționale s-a propagat, în mod redundant, o știre teribilisto-senzaționalistă, ca, din păcate, prea multe altele din presa noastră cea de toate zilele, dar care aruncă umbre nemeritate asupra unei instituții legale și crează confuzie în rândul publicului.

Pe scurt, o publicație oarecare a lansat ”știrea” (preluată ulterior și de redacții prestigioase…) potrivit căreia, de la 1 februarie, victimele violurilor vor fi obligate să vină la mediere și să se înțeleagă cu violatorii. De aici au pornit titluri apocaliptice, de genul ”asasinii, violatorii și bătăușii vor scăpa de pușcărie” sau ”vom avea tarife pentru viol și bătaie”, menite să înspăimânte sărmanul cititor…

Colac peste pupăza mediatică românească, într-o emisiune radio live, o ”simplă ascultătoare”, care pretindea că a studiat cu atenție legea medierii, a proiectat publicului un scenariu de coșmar, cu o sărmană femeie care abia a scăpat dintr-un viol cumplit și pe care noua lege o va obliga să retrăiască coșmarul agresiunii în biroul mediatorului, față în față cu bestiile care îi rânjesc amenințător și pe care, la îndemnul mediatorului, spunea ascultătoarea, va trebui să îi scape de pedeapsă.

Evident că asemenea abordări ale problemei medierii sunt absolut aberante, dar persoanele care le lansează public o fac, sunt convins, nu din răutate sau retard, ci pur și simplu din necunoașterea situației reale.

Sigur că în cazul moderatorului emisiunii respective, care nu doar dădea apă la moară unor afirmații inepte, dar mai adăuga și de la el, lipsa de informare minimală înainte de lansare în spațiu public e regretabilă, dar tocmai ăsta e farmecul democrațiilor de tip nostalgic (ca a noastră), fiecare spune ce vrea, cum vrea și unde vrea.

Dar, haideți să revenim la lucruri serioase, și anume la adevărul privind legea medierii și la avantajele evidente pe care medierea le aduce în spațiul public românesc.

Pentru a nu plictisi cititorii cu trimiteri plate la articole din lege, vom enumera punctele esențiale ale instituției medierii:

– Medierea ESTE O PROCEDURĂ VOLUNTARĂ – adică NIMENI NU ESTE OBLIGAT și nu va fi vreodată obligat să participe la mediere, nici victimele violurilor, nici cele al hetero-agresiunilor de orice fel.

– Medierea este O MODALITATE ALTERNATIVĂ de rezolvare a disputelor, litigiilor, conflictelor etc, adică este O ȘANSĂ ÎN PLUS acordată oricărei persoane de rezolva o problemă pe o altă cale legală decât cea a justiției.

– de la 1 februarie,  toți cei care introduc o acțiune în instanță, inclusiv părțile care au declanșat deja un proces în fața instanțelor competente, în materiile prevăzute de lege (civil, familie, anumite cauze penale și altele) sunt obligate să participe la ȘEDINȚA DE INFORMARE PRIVIND AVANTAJELE MEDIERII, și nu la medierea propriu zisă.

Cu alte cuvinte, justițiabilii vor alege un mediator autorizat din tabloul oficial al mediatorilor, va veni la acesta și, în MOD ABSOLUT GRATUIT, va fi informat despre prevederile legii medierii și despre posibilitatea de a recurge la mediere pentru a soluționa cauza respectivă sau o altă cauză. De aici este la TOTALA LIBERTATE de decizie a celui în cauză de a se întoarce la instanță ori de a apela la mediere.

Reiese în mod clar că accesul la justiție nu este îngrădit ci, dimpotrivă, cetățeanului i se oferă o cale alternativă de rezolvare a problemei pe care o are.

Revenind la cauzele penale, posibilitatea victimelor de încerca rezolvarea acestor prin mediere vizează doar faptele pentru care legea prevede, oricum, înlăturarea răspunderii penale la retragerea plângerii prealabile a victimei sau la împăcarea părților, deci o posibilă înțelegere dintre victimă și agresor nu este o noutate în dreptul penal românesc, dar ÎN NICIUN CAZ VICTIMA NU VA FI NICI SFĂTUITĂ ȘI NICI OBLIGATĂ de mediator sau de judecător să se împace cu agresorul.

Cât despre avantajele medierii, acestea sunt majore atât pentru cei care apelează la mediere cât și pentru sistemul judiciar, care va degrevat de cauze care pot fi rezolvate în mod amiabil, prin mediere.

Medierea va genera economii serioase atât în bugetul justiției, cât și în cel al cetățenilor. Experiența europeană în materia medierii indică costuri de circa 20 de ori mai scăzute la o mediere, raportat la costurile unui proces clasic…

Un alt avantaj important este rapiditatea soluționării unui conflict pe calea medierii. Practic, printr-o sesiune de mediere de două ore poate fi găsită de către părțile sprijinite de mediator o soluție care în instanță s-ar lua după luni bune…

Mai important, poate, decât toate avantajele de mai sus este faptul că la mediere soluția o decid părțile, de comun acord, firește, dar nu le este dictată de o terță parte… De cele mai multe ori o sentință judecătorească poate nemulțumi una dintre părți, dacă nu chiar toate părțile!

Deloc de neglijat este caracterul confidențial (garantat prin lege) al medierii, adică exact opusul caracterului public al ședințelor de judecată, unde toate problemele trebuie dezvăluite unei săli pline…

La mediere însă, părțile pot opta să participe în sesiune comună, adică părțile și mediatorul, sau în sesiuni separate, adică doar câte o parte și mediatorul, într-un cadru liniștit și discret.

 

În loc de concluzie, îmi permit să-l citez pe unul dintre promotorii medierii în România, o autoritate în materie de ADR (rezolvarea alternativă a disputelor) pe plan european, vicepreședintele Consiliului de Mediere, Zeno Daniel Șuștac

”Medierea e o cale spre pacea socială, un mod elegant de îmbunătăţire sau menţinere a relaţiilor, un pas spre normalitate, cu adresabilitate către toate categoriile sociale. Medierea nu este în niciun caz, adresabilă unui segment redus de populaţie, se afla la îndemâna tuturor fiind recomandată şi susţinută de Uniunea Europeană. Medierea nu e subiect de can-can ci un factor de echilibru social, în orice societate deschisă la progres.”

(Visited 20 times, 1 visits today)

Lasă un răspuns