Press "Enter" to skip to content

Zeno Șuștac: Medierea, calea europeană spre normalitate

M P 0

România işi aliniază legislatia la tendiţele europene în domeniu, propunînd un nou cadru legal în materia medierii începînd cu data de 1 februarie 2013, cadru modern şi perfect adaptat nevoilor părţilor şi sistemului juridic. Interesul presei faţă de mediere este in continuă creştere, cetăţenii fiind interesati de ce se va întâmpla in concret din luna februarie. Pentru o înţelegere corectă a noilor măsuri, câteva clarificări sunt necesare. Medierea este o şansă pentru cei care vor să evite calvarul petrecerii unui numar considerabil de ani prin instanţe în cautarea hotărârii judecătoreşti izbavitoare, care poate să vină târziu sau niciodată. Este nu în ultimul rând, o afirmare a responsabilităţii şi asumarii voluntare a unor decizii care pot să ne simplifice sau complice viaţă, să ne imbunătăţească sau deterioreze relaţiile cu cei din jurul nostru. Medierea presupune respect de sine şi respect pentru cei din preajma noastră.

De la începutul lunii viitoare, persoanele fizice şi persoane juridice, sunt obligate să participe la şedinţa de informare privind avantajele medierii, anterior deschiderii unui proces , în vederea soluţionării pe această cale a conflictelor în anumite materii. Dovada participării la şedinţa de informare privind avantajele medierii se va face printr-un certificat de informare eliberat de mediatorul care a realizat informarea. Dacă una dintre părţi refuză în scris participarea la şedinţa de informare, nu răspunde invitaţiei ori nu se prezintă la data fixată pentru şedinţa de informare, se întocmeşte un proces-verbal, care se depune la dosarul instanţei. Instanţa va respinge cererea de chemare în judecată ca inadmisibilă în caz de neîndeplinire de către reclamant a obligaţiei de a participa la şedinţa de informare privind medierea, anterior introducerii cererii de chemare în judecată, sau după declanşarea procesului până la termenul dat de instanţă în acest scop, pentru litigiile vizate de lege. Părţile acordului de mediere (daca se ajunge la o intelegere materializata intr-un acord de mediere, dupa parcurgerea procedurii medierii) se pot înfăţişa la instanţa judecătorească pentru a cere, îndeplinind procedurile legale, să se dea o hotărâre care să consfinţească înţelegerea lor. Competenţa aparţine fie judecătoriei în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul sau reşedinţa ori, după caz, sediul oricare dintre părţi, fie judecătoriei în a cărei circumscripţie se află locul unde a fost încheiat acordul de mediere. Hotărârea prin care instanţa încuviinţează înţelegerea părţilor se dă în camera de consiliu şi constituie titlu executoriu în condiţiile legii.

Procedura de informare, incluzând şi formalităţile pentru convocarea părţilor, nu poate depăşi 15 zile calendaristice. In litigiile ce pot face, potrivit legii, obiect al medierii sau al altei forme alternative de soluţionare a conflictelor, părtile şi/sau partea interesată, dupa caz, sunt ţinute să facă dovada ca au participat la şedinta de informare cu privire la avantajele medierii, în următoarele materii:

a) în domeniul protecţiei consumatorilor, când consumatorul invocă existenţa unui prejudiciu, ca urmare a achiziţionarii unui produs sau unui serviciu defectuos, a nerespectării clauzelor contractuale ori garanţiilor acordate, a existenţei unor clauze abuzive cuprinse în contractele incheiate între consumatori şi operatorii economici ori a încălcarii altor drepturi prevezute în legislaţia natională sau a Uniunii Europene în domeniul protecţiei consumatorilor;

b) în materia dreptului familiei, în neinţelegerile dintre soti privitoare la:
– continuarea căsătoriei;
-partajul de bunuri comune:
-exerciţiul drepturilor părintesti;
-stabilirea domiciliului copiilor;
-contribuţia părtilor la intreţinerea copiilor;
-orice alte neinţelegeri care apar în raporturile dintre soţi cu privire la drepturile de care ei pot dispune potrivit legii.”

c) în domeniul litigiilor privind posesia, grăniţuirea, strămutarea de hotare, precum şi în orice alte litigii care privesc raporturile de vecinatate;

d) în domeniul răspunderii profesionale în care poate fi angajată răspunderea profesională, respectiv cauzele de malpraxis, în măsura în care prin legi speciale nu este prevazută o altă procedură;

f) în litigiile civile a căror valoare este sub 50.000 lei, cu excepţia litigiilor în care s-a pronunţat o hotărâre executorie de deschidere a procedurii de insolvenţă, a acţiunilor referitoare la registrul comerţului şi a cazurilor în care părţile aleg să recurgă la procedura prevăzută la art. 1.013-1.024 sau la cea prevăzută la art. 1.025-1.032 din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

g) în cazul infracţiunilor pentru care retragerea plângerii prealabile sau împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală (infracţiuni de o gravitate redusă în accepţiunea legii penale) după formularea plângerii, dacă făptuitorul este cunoscut sau a fost identificat, iar victima îşi exprimă consimţământul de a participa la şedinţa de informare împreună cu făptuitorul; dacă victima refuză să participe împreună cu făptuitorul, şedinţa de informare se desfăşoară separat. De menţionat că, în cazul unor infracţiuni de o gravitate ridicată (viol, omor, tâlhărie etc) procedura informării NU este obligatorie, nefiind obligatorie nici urmarea procedurii medierii, acesta rămânând o doar o obţiune care poate fi asumată voluntar.

Dispoziţiile prezentate referitoare la sancţiunea inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată se aplică numai proceselor începute după data de 1 februarie 2013. Conform celor mai recente statistici europene în domeniu, medierea duce la diminuarea costurilor cu 95% pentru cei care nu vor mai apela la un proces în instanţă şi işi vor soluţiona disputele prin mediere. Iar în acestă perioadă de austeritate globală, medierea nu este doar una dintre soluţii ci este chiar soluţia pentru părţi!

de Zeno Şuştac

(Visited 45 times, 1 visits today)

Lasă un răspuns